De ce face PSD congres?

Din te miri ce, peste noapte, a apărut ideea organizării unui Congres Extraordinar al PSD. Prima impresie: Dragnea vrea să scape de incomozii din BPN, care „au prins iar la limbă; ca un strigoi în întunerec…”.

Deci, vor fi alegeri, dacă e cazul, pentru funcțiile de la el în jos (președinte executiv, vicepreședinți, secretar general). „Dacă va fi nevoie voi cere și eu un vot de reconfirmare” a spus Dragnea.

A doua impresie: „E nevoie să stabilim un candidat pentru Cotroceni”, a anunțat Ecaterina Andronescu.

Și, o cerință la vârf: ar fi nevoie de câteva modificări importante în statutul partidului.

„Eu spun că de frică a convocat Dragnea congresul PSD – a explicat primarul Iașiului, Mihai Chirica. Se depreciază foarte mult imaginea dumnealui în interiorul partidului și începe să-i fie frică că își pierde sprijinul. (…) Cei care se duc acolo se duc să voteze fiind știut dinainte rezultatul. Deci nu cred că va avea probleme, dar nu a dispărut problema. Deci problema deprecierii credibilității domniei sale în partid va continua să fie principala sa problemă”.

E drept că, după CEx-ul de „liberare” a lui Tudose din fruntea celui de-al doilea guvern PSD, premierul propriu-zis, Liviu Dragnea, nu mai știa, exact-exact, pe cine contează și pe cine nu, din cercul apropiaților aflați pe funcție.

Paul Stănescu declarase, deja, că, fie ce-o fi, pe el să nu mai conteze, că nu mai candidează. Niculae Bădălău își trăsese glonțul în cap în noaptea sacrificării fostului premier de complezență, vorbind în scris despre împuținarea democrației în partid. Codrin Ștefănescu a mizat „all-in” pe șansa Ecaterinei Andronescu, amenințându-l, sinucigaș, pe Dragnea, întrucât a crezut că, încă, poate. Consecință: de atunci, el e tot mai mic, iar Andronescu, mai nimic, după ratarea ministerului, ratând și șefia Comisiei parlamentare de Învățământ, în favoare omului cu genunche de oțel. Băniciou e, în principiu, omul lui Ponta, deci dubios; Tudose „e omul statului paralel”, deci periculos.

În consecință, în jurul lui Dragnea, multă lume, puțini oameni de încredere. Așa încât, s-a gândit că, pentru o schimbare în bloc, e perfect un congres.

Pe cine ar fi contat, în schimb? Primul care-i venise-n minte fusese Claudiu Manda, șeful Comisiei SRI – tocmai bun pentru scaunul de președinte executiv. Apoi, Mihai Fifor, ministru de toată încrederea, care abia opinase, oarecum deconcertant: „Nu știu dacă se va cere sau nu un vot de confirmare. Dacă mă întrebați pe mine, și vă rog să o luați ca o opinie personală, eu nu cred că președintele Dragnea are nevoie de reconfirmare. Președintele Dragnea a fost ales în modul cel mai statutar cu putință, practic de toți membrii Partidului Social Democrat. Este un lucru evident că după ce am câștigat alegerile în maniera în care am câștigat-o, președintele Dragnea a arătat, dacă mai era nevoie, că PSD este foarte bine coordonat, foarte bine condus și face o guvernare foarte bună, ia măsuri cât se poate de bune și în Parlament și arată că în continuare suntem primii în opțiunile românilor„. De ce nu, chiar și Adrian Țuțuianu, devenit mult mai ascultător/obedient după ejectarea de la Apărare. „Eu nu m-am decis. (…) Luni va fi Comitet Executiv Național și vom vedea cu ce teme se convoacă congresul și apoi voi vedea dacă candidez sau nu„.

Ca lucrurile să fie și mai limpezi, a început să se discute despre câteva schimbări importante în Statut, cea mai importantă vizând schimbarea modalității de alegere al președinților. Aceștia sunt aleși, în prezent, de toți membrii partidului, fie la nivel de organizații, fie la nivel național, în cazul lui Dragnea.

Modificarea are în vedere revenirea la fosta modalitate de vot: prin delegați.

După toate cele întâmplate în ultimul timp, și pe fondul unei scăderi în sondajele de opinie, Dragnea nu-și mai permite să se dea pe mâna „tălpii” de partid, posibil derutată. Astfel că i-ar conveni să fie votat de delegații care vin la București cu lecția-nvățată.

Deja, la această oră, două organizații importante, Brașov și Constanța, și-au exprimat adeziunea față de actualul lider al social-democraților, evident, urmând să se exprime și alte mari organizații.

Sigur, asta numai și numai dacă va fi cazul.

Și dacă în următoarele ore se vor înscrie în cursa adeziunilor fără drept de apel și alte organizații, e posibil ca Liviu Dragnea să-și încerce, din nou, norocul, lăsându-se „reconfirmat”, în ciuda părerii avizate a lui Mihai Fifor.

Cât despre „scoaterea la concurs” a celorlalte funcții de conducere în PSD – președinte executiv, vicepreședinți, secretar general și alții – eu, personal, dacă aș fi în locul lui Dragnea, m-aș lipsi bucuros, și aș uita de temă în CEx-ul de luni. Nu văd oportunitatea înlocuirii câtorva umbre rămase atârnând în BPN, rămase, în general, fără vână, cu unii noi, cu sânge în instalație și în imaginație.

E mai periculos, astăzi, Bădălău, decât ar putea fi Ecaterina Andronescu – și, dacă e ea, în spate ei e toată echipa lui Ion Iliescu, inclusiv tânărul Ionuț Vulpescu – sau Marian Oprișan, șeful tuturor baronilor, susținătorul lui Tudose?

E mai năbădăios Bănicioiu, decât actualul secretar general adjunct, Codrin Ștefănescu, omul care „vorbește mult și prost”, cu atât mai ofensiv într-un post de vicepreședinte?

E mai „nevinovată” Firea decât oricare alt vice actual – cu toți primarii de sector în ariergardă, și cu Pandele și armata lui de interese edilice?

Și, oricum, până la urmă n-ar avea nimic de pierdut: Manda și-a dat în petic după audierea lui Maior la comisie – când a bătut toba despre Dragnea, Kovesi și statul paralel -, iar Fifor pare cât se poate de atașat cauzei, și fărăa fi mobilizat cu vreo funcție de conducere în partid.

Așa că, de ce și-ar bate Dragnea cuie-n talpă inutil?

E mai pe instinct de conservare să n-o facă, decât s-o facă. Părerea mea.